Chirugia ortognatica

Chirurgia ortognatică (operația maxilarelor) este un termen și un proces nefamiliar celor mai mulți oameni. Chirurgia ortognatică este adesea soluția de tratament fie în cazuri în care problema mușcăturii este atât de gravă încât tratamentul ortodontic de unul singur nu este suficient pentru a corecta problema, fie atunci când tratamentul ortodontic simplu ar compromite aspectul facial. Tratamentul ortodontic modern înseamnă mai mult decât îndreptarea dinților.

O variantă de luat în calcul doar în cazurile severe, în care un tratament ortodontic cu aparat dentar, spre exemplu, nu poate corecta deficiențele, chirurgia ortognatică este recomandată pacienților abia după încheierea perioadei de creștere, în general după vârsta de 18 ani.

CÂND ESTE INDICATĂ CHIRURGIA ORTOGNATICĂ

Procedurile specifice chirurgiei ortognatice sunt recomandate doar în situații anume, când alte tipuri de intervenții de natură ortodontică nu sunt eficiente.

În cele mai multe cazuri, chirurgia ortognatică reprezintă soluția pentru problemele severe de malocluzie, care se traduc printr-o poziționare defectuoasă a maxilarelor și, în consecință, o mușcătură necorespunzătoare.

Printre problemele pe care chirurgia ortognatică le remediază se numără overjetul, overbite-ul și ocluzia inversă.

CE PRESUPUNE CHIRURGIA ORTOGNATICĂ

Chirurgia ortognatică implică așezarea în poziție corectă a oaselor maxilare, prin intervenții ce presupun rearanjarea unuia sau a mai multor segmente ale acestora. Fragmente osoase din mandibulă și/sau maxilar sunt tăiate, repoziționate, iar, la final, legate cu șuruburi și plăcuțe de metal pentru a se osifica în poziție optimă.

BENEFICIILE CHIRURGIEI ORTOGNATICE

Intervențiile ce caracterizează chirurgia ortognatică prezintă o varietate de beneficii pentru pacient. Cele mai importante sunt:

corectarea malocluziei și, astfel, ameliorarea funcției maxilarelor, cât și prevenirea altor neplăceri ulterioare de natură ortodontică, favorizate de o eventuală igienă defectuoasă ca urmare a poziției nefericite a mandibulei și maxilarului;
ameliorarea aspectului estetic al feței, grație intervențiilor care aduc maxilarele în poziția corectă;
ameliorarea vorbirii, atunci când poziția defectuoasă a maxilarelor determină deficiențe de vorbire;
ameliorarea funcțiilor respiratorii, prin eliminarea unor probleme favorizate de poziționarea incorectă a maxilarelor, precum apneea de somn;
eliminarea altor probleme neplăcute, determinate de aceleași eventuale decalaje între maxilar și mandibulă, precum traumele periodontale, durerile de cap devenite cronice ori suferințele articulare.