Stomatologia este știința care se ocupă cu studiul formațiunilor anatomice și cu tratarea bolilor care apar la nivelul cavității orale. Formațiunile anatomice care fac obiectul stomatologiei sunt grupate sub numele de aparat dento-maxilar. Stomatologia este parte componentă a domeniului științific medicină, care se ocupă de cercetarea etiologiei, patogeniei, clinicii, diagnosticului, tratamentului și profilaxiei afecțiunilor organelor și sistemelor teritoriului oro-maxilo-facial al organismului uman, la baza căreia stau metodele stomatologice de tratament și totodată se ocupă și de elaborarea lor.
Proteza dentară este o structura destinata să menţină sau să restaureze arcadele dentare avand rol functional si estetic. Distingem 2 tipuri de proteze dentare : fixa si mobila .
Proteza dentară fixă poate fi închisă ermetic sau poate fi lipită. Ea permite redarea aspectului şi funcţiei normale unui dinte foarte deteriorat (onlay, inlay, coroană), înlocuirea unuia sau mai multor dinţi, imobilizarea lor (aţele de contenţie în caz de boală a ţesuturilor de susţinere ale dintelui), chiar înlocuirea lor integrală (punţi). Intreţinerea sa nu diferă de cea a dinţilor naturali (periaj şi aţă dentară pentru a curăţa spaţiile interdentare).
Proteza dentară mobilă este fixata de suporţi dentari si trebuie să fie scoasă pentru a fi spălată (periaj sub jet de apa). Proteza poate fi parţială atunci când ea mai lasă în gură dinţi pe care proteza se prinde prin intermediul dispozitivelor de legătură mecanică (croşete, de exemplu) sau totală atunci când nu mai sunt dinţi iar fixarea se face pe mucoasa bucală sau pe rădăcinile restante. O proteză mobilă poate fi utilizată în caz de deteriorări bucale congenitale sau cauzate de un cancer.
Un alt tip de proteză mobilă denumita gutiera, permite protejarea dinţilor de diferite traumatisme (subiect care practică un sport violent), de carii sau de o radioterapie, sau permite relaxarea maxilarului în caz de leziune a articulaţiei mandibulare.
Proteza dentara totala poate avea dinti falsi realizati din rasini acrilice sau compozite, fie din material ceramic - popular numit portelan. Alegerea materialului pentru dintii artificiali trebuie sa aiba in vedere rezistenta la uzura, durabilitatea si intretinerea protezei. Cele mai utilizate materiale sunt cele acrilice si, intr-o masura mai mica, ceramica.
In trecut dintii din ceramica erau preferati datorita aspectului estetic superior, insa in ultimii ani au aparut generatii noi de biomateriale care au permis realizarea unor dinti acrilici foarte rezistenti. In privinta esteticii dintii acrilici sunt foarte asemanatori cu cei din ceramica, insa in mod traditional ceramica a ramas standardul de frumusete si durabilitate.
• Rezistenta la uzura este un avantaj al dintilor ceramici, iar protezele cu acest tip de dinti pastreaza aliniamentul si miscarile naturale ale maxilarului (ocluzia) pentru o perioada mai indelungata de timp. Dintii acrilici se pot toci si deveni mai scurti in timp, ceea ce poate duce si la dezechilibrarea ocluziei. Totodata, forta de masticatie este mai eficienta la dintii din ceramica.
• Exista insa si un alt dezavantaj pentru dintii de portelan: in cazul in care ocluzia este dezechilibrata datorita resorbtiei osoase, acestia transmit impactul fortei muscaturii catre marginea alveolara cu o intensitate mai mare decat dintii acrilici. Acest lucru poate avea ca rezultat lezarea crestei alveolare si accelerarea resorbtiei osoase. Prin urmare, pacientilor afectati de pierderea densitatii osoase le sunt recomandate protezele totale cu dinti acrilici.
• Spre deosebire de dintii acrilici, dintii de portelan nu pot fi lipiti chimic (prin bonding) de baza acrilica a protezei totale. Solutia este legarea acestora de baza protezei cu sarme trecute prin gauri speciale facute in dinte. In timp, dintii din ceramica au tendinta sa cada si, in plus, baza acrilica are tendinta de a retine lichide si mirosuri, scazandu-i astfel rezistenta.
• Dintii de portelan sunt mai predispusi la ciobire si fisurare sau fracturare, in comparatie cu dintii acrilici. La manevrarea protezei cu dinti ceramici este necesar un plus de precautie, deoarece portelanul este mult mai casant.
Dintii din material ceramic nu sunt recomandati pentru pacientii cu obiceiuri parafunctionale (ex. bruxism).
• Desi sunt rezistenti la patare, dintii acrilici contin fisuri microscopice in care se pot adaposti bacterii. Acestea nu pot fi indepartate prin simplul periaj sau pastrarea protezei in solutie dezinfectanta peste noapte.
• Se pare ca dintii de portelan sunt mai zgomotosi. In timpul mestecatului acestia produc un sunet perceptibil si cateodata suparator. Materialul acrilic produce un zgomot inabusit.
• Dintii de portelan sunt mai rezistenti decat materialul acrilic din care este realizata baza protezei. Multi pacienti sunt satisfacuti de proteza daca dintii arata foarte bine si astfel ignora starea materialului asemanator cu gingia, ceea ce duce la aparitia unor probleme grave: leziuni ale tesuturilor moi, hiperplazie gingivala, resorbtie oasoasa avansata. De multe ori este util ca materialele protezei sa aiba aceeasi rezistenta la uzura.
• Daca un pacient a beneficiat de o proteza totala cu dinti din material ceramic si nu a inregistrat nicio problema, atunci la schimbarea protezei sunt recomandati tot dintii ceramici. Daca noua proteza va avea dinti acrilici, pacientul poate observa o reducere a eficientei fortei masticatorii.